14.08.2011
* O clipa de rabdare te poate salva de la un dezastru, un moment de nerabdare poate provoca o nenorocire.
* Am trei lucruri sa va invat: simplitate, rabdare, compasiune. Acesta sunt comorile cele mai pretioase.
* Răbdarea însemna să-ţi înfrângi pornirea către cele şapte simţăminte: ură, adoraţie, nelinişte, mânie, tristeţe, teamă, bucurie,. Dacă nu te laşi cuprins de ele, însemna că ai răbdare, că eşti liniştit şi atunci vei înţelege în curând tot mersul lucrurilor şi vei fi în armonie cu eternitatea.
* Răbdarea este însoţitoarea înţelepciunii.
* Răbdarea este ceva ce admiri la şoferul din spatele tău şi dispreţuieşti la cel din faţa ta
* Răbdare. O formă uşoară de disperare, deghizată în virtute.
* Norocul bate la uşă o singură dată, dar ghinionul are mai multă răbdare. Rabdarea este un element esential in viata, in orice epoca si in orice activitate, fie ca ne place sau nu. Altfel ne-am transforma in butoaie cu pulbere, gata sa explodeze in orice moment. Nu-i tocmai o perspectiva placuta, nu-i asa?
Copiii nu au rabdare sa creasca si nu stiu sa se bucure de copilaria lor, adultii nu au rabdare cu ei, nu au rabdare la serviciu, nu au rabdare sa avanseze, nu au rabdare cand colegii ii impiedica printr-o greseala sa plece la timp de la munca, seara… Sunt atatea lucruri care ne pot scoate din sarite cu multa usurinta!
2 comentarii august 14, 2011
Coincidente…??
Sunt anumite intamplari in viata ta, care te fac sa te intrebi, de ce trebuie sa treci prin ele. Sa inveti ceva? Sa te feresti de altceva? Mai bine asa, decat daca era altfel….
Eu nu cred in coincidente si tot timpul cand mi se intampla ceva de genul, stau si analizez! De ce s-a intamplat, ce a generat intamplarea si ce semne imi arata? Am constatat ca s-a ajuns la situatia respectiva ca rezultat al unui intreg sir de fapte si intamplari petrecute inainte; unele neinsemnate, altele chiar importante!
Absolut orice miscare, orice secunda, orice gand contribuie la ce se va intampla in viitor! Sau mai bine zis, duce catre ceva! Orice duce la ceva!
Suntem rezultatul faptelor noastre, a actiunilor noastre, suntem rodul gandirii noastre pana in momentul prezent. Multi din noi am auzit expresia “Ai grija ce gandesti ca e posibil sa se indeplineasca!”… … …
Adaugă un comentariu august 8, 2011
just you….
Suferi în tăcere atunci când nu vrei să tulburi apele din jurul tău cu furtuna visului… Globul de cristal în care îţi păstrai castelul este acum deshumat printre fulgii de zăpadă, de plastic şi frigul apei ce-i animă. Suferi în tăcere când laşi paharul nevărsat şi îţi spargi mintea în cioburi ce te dor, te zgârie… Ca dintr-o ţigară tragi vorbe cu venin şi le ţii în piept… fumul gros prin piele vrea să-ţi iasă. Nu respiri, doar mori puţin în cancer de oase putrede, fisurate de greutatea păcatelor ce nu te mai strigă pe nume. Paşii tăi ucid nimicul cu călcâiul apăsat spre iad… Parcă eşti metal, ai ţinut în tine ca o pâlnie-nfundată ploi şi plânsete, ţipete şi fulgere. Nicio picătură ruginită nu se va scurge, căci suferi în tăcere numai tu. Afară e zgomotul.
Adaugă un comentariu mai 23, 2011
“Reflexia unui bolnav”
- Ce vă doare?
Inima. Întotdeauna a fost inima… Este dependentă de jumătatea ei. A dat şi anunţ în ziar, caută om cu o jumătate de inimă. Obligatoriu femeie cu sânge cald… Nu ştiu ce să mă fac. Pot oricând să mă împiedic şi să cad într-o depresie.
- De aceea trebuie să vă internaţi!
Probabil, dar vreau un lucru să ştiu: se mai pune zahăr în perfuzie? Pe vremuri era viaţa atât de dulce…
Şi cu toţii eram bolnavi. Lumea era atât de imperfectă încât era Pământul pe Rai. Şi atunci tot probleme cu inima aveam, respiram prea lent şi iubeam prea repede. Aveam şi miopie, nu puteam să văd fata potrivită. Îmi dădeam seama doar când avea loc impactul, şi doar pe scurt moment. Obişnuia să se ridice şi să plece ţipând că…
- Auziţi, eu cred că dumneavoastră sunteţi ne…
Aud când îmi iau palmele de la urechi, dar acum nu pot să fac asta pentru că aveţi radioul pornit. Iar când îl opriţi, vorbiţi dumneavoastră. Ce-mi recomandaţi pentru durerile de cap? Am încercat să-mi scot unele amintiri din minte. Nu ştiam că e atât de dificil, sau că se poate, mai ales că sunt amintiri atât de dureroase. Aţi încercat vreodată cleştele?
- Nu…
Bănuiesc că ştiţi deja de ce sunt aici… Vreau să mă căsătoresc cu oglinda dumneavoastră. Are simţul umorului şi, cel mai important, râde la glumele mele. Apreciez asta foarte mult, mai ales că pe celelalte femei le speriam. Arată exact cum îmi doresc eu să arate şi câteodată îmi aduce aminte de tinereţile mele când pierdeam timpul însuşi. Era brăţara defectă şi nu aveam bani de un ceasornicar iscusit, mai ales de unul gratis.
În capul meu ascundeam adevăratul motiv, dar cred că l-a aflat şi medicul. Doar eram mânjit de amintiri. Nu poţi să scapi de trecut cu săpun. Îmi era milă de ea, arăta jalnic şi nu cred că o lua nimeni de nevastă. O biată oglindă de buzunar, cu tatăl medic Ament sărac. Lui îi este ruşine cu ea: oglinda ce a stat în pantalonii atâtor bărbaţi nu poate să reflecte nimic bun în viaţă! Aşa ziceam şi eu, dar când ţi se face milă…
- Te iubeşti?
Da, acum o iubesc. Dar a trebuit să-i suport multe! La început ne înţelegeam bine, pierdeam mult timp împreună. Stătea cu mine în buzunarul de la spate. Problema era că se spărgea ori de câte ori mă aşezam pe scaun. Nu suportam să o văd în halul ăsta, aşa că o perioadă nu ne-am mai văzut. În fiecare zi îmi zâmbeau altele din aprozar, dar am rămas fidel. Până când am fost pe la ea acasă.
Ea m-a înşelat cu un geam de la primărie. Mi-am dat seama după amprente că nu plecase de mult timp… Nu am putut decât să fug pe scări de mai multe ori şchiopătând. Am ajuns în faţa primăriei şi am aruncat cu o piatră în el. I-a fost fatală. Poliţia a venit repede, fiindcă era acolo deja. Aşa că am fugit iar…
Eram distrus şi lipsit de iubire, singurul lucru pe care puteam să-l mai fac era să mă amestec cu o vitrină. Am stat restul zilei privind-o absurd. Doar aşa mi-am dat seama că nu pot fi cu altcineva şi că am nevoie de ea…
M-am întors la iubirea mea şi-am fost îngrozit s-o văd cojită pe margini. Mă privea cu frică şi striga “pleacă!”, “dispari, criminalule!”. Atunci am privit în jos şi mi-am văzut tăietura de la picior. Călcasem pe oglindă şi nici nu-mi dădusem seama…
Dar acum ştiu că ea e cea cu care vreau să mă însor. Îmi permiteţi?
- Nu, în niciun caz! Eşti prea egoist!
De atunci nu mai ştiu cum arăt…
by alex
Adaugă un comentariu mai 4, 2011
o lume murdara…murdara,murdara…
Murdara si snoaba….la tot pasul oameni snobi, parsivi..Mă lovesc în faţă felurite particule tăioase,mici şi reci.
Pe lângă mine trec oameni grăbiţi,distraţi,mult prea preocupaţi de mersul lor constant şi plictisitor.Atât de preocupaţi cu-aceste nimicuri numite “probleme cotidiene”,încât au uitat să fie aşa cum sunt defapt.Au uitat să se exprime,să fie ei şi atât, în faţa asprului public reprezentat de societatea mediocră şi monotonă.O societate snoabă,plină de prejudecăţi.O societate în care ţi-e pur şi simplu silă să te mai chinui să fii tu,pentru că…pentru că nu merită. Afişăm,deci,zilnic,în speranţa că vom trece cu bine prin viaţă,aceeaşi mască ce ascunde adevărata noastră fire,temerile şi cele mai lăuntrice dureri.Afişăm o mască impecabilă,cu un suflet împlinit şi conştiinţa curată… Toate astea până când cineva ne descoperă.Cineva care nu face parte din hoarda de netoţi care ne trag în jos,cineva căruia,surprinzător,îi pasă de ce ar putea fi dincolo de ce afişăm.Atunci,ne simţim în sfârşit în stare să fim noi!Şi asta doar pentru că într-un final cineva a văzut dincolo de mască.
Dar ce-ar fi dacă nu am întâlni astfel de oameni în viaţă?
Adaugă un comentariu aprilie 27, 2011
Fairy Land…
Edgar Allan Poe – Fairy-Land
Dim vales- and shadowy floods-
And cloudy-looking woods,
Whose forms we can’t discover
For the tears that drip all over!
Huge moons there wax and wane-
Again- again- again-
Every moment of the night-
Forever changing places-
And they put out the star-light
With the breath from their pale faces.
About twelve by the moon-dial,
One more filmy than the rest
(A kind which, upon trial,
They have found to be the best)
Comes down- still down- and down,
With its centre on the crown
Of a mountain’s eminence,
While its wide circumference
In easy drapery falls
Over hamlets, over halls,
Wherever they may be-
O’er the strange woods- o’er the sea-
Over spirits on the wing-
Over every drowsy thing-
And buries them up quite
In a labyrinth of light-
And then, how deep!- O, deep!
Is the passion of their sleep.
In the morning they arise,
And their moony covering
Is soaring in the skies,
With the tempests as they toss,
Like- almost anything-
Or a yellow Albatross.
They use that moon no more
For the same end as before-
Videlicet, a tent-
Which I think extravagant:
Its atomies, however,
Into a shower dissever,
Of which those butterflies
Of Earth, who seek the skies,
And so come down again,
(Never-contented things!)
Have brought a specimen
Upon their quivering wings.
1 comentariu aprilie 3, 2011
de acum Pastele nu va mai fi la fel..si-mi va fi atata dor de ea..
E o zi ca ieri sau ca maine
Si nu fac decat sa astept
Ca timpul sa treaca de mine
Acelasi cer ce nu e
In dimineata aceasta
Nu fac fata acestei dimineti
Incep sa plang,
Adorm la loc
Incep sa ma trezesc
Deasupra ferestrei
Acelasi cer ce nu e niciodata sub fereastra
In dimineata asta imi dau seama ca nu fac fata acestei dimineti…….
1 comentariu martie 27, 2011
..traiesc viata la intamplare..??
Până la urmă cum e mai bine să îţi trăieşti viaţa la întâmplare, sau să trăieşti o viaţă planificată. Trăind la întâmplare nu faci altceva decât să fii mereu pe fază pentru a-i răspunde vieţii, să-i parezi în ultimul moment loviturile şi să te mulţumeşti cu ceea ce îţi pică, fără să ai habar de câte altele te-ai mai putea bucura.
O viaţă planificată aduce beneficiile ei, dar e încordată, tensionată. Ajungi să faci tot ce poţi pentru a controla incontrolabilul astfel încât cumva, cumva să-l faci să se supună planului tău, că de nu, pari a fi un om slab….si totusi exista si o cale de mijloc de care ,de cele mai multe ori, uitam….
Adaugă un comentariu martie 11, 2011
“Viata pe un peron”
….Acolo, pe pietre sau pe oasele acelea, caci nu distingeam prea bine ce erau, am vazut doi serpi încolaciti. Poate faceau dragoste sau poate se luptau. Sa va spun drept, nu stiu cum fac serpii dragoste.
Deodata, am vazut cum un fulger negru cade prin aer, chiar peste insula si chiar peste serpii încolaciti. Era un vultur care a înhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el în vazduh. Daca nu am visat si asta!
Asadar, vulturul le-a întrerupt serpilor dragostea sau lupta. Eu i-am vazut înlantuiti, nu ma pricep sa spun ce anume a fost.
Dar, poate ca între dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta între doua suflete si între doua trupuri în care nu e nici un învingator, alteori nu e nici un invins. Si ,oricum pentru unul din serpi, nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta. Pentru el totul se sfîrsise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni.
Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramîne atunci cu cît a iubit si cu cît a luptat. Mai are timp ,poate, sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.
Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi.
El ramînea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la început.
Alte iubiri sau alte lupte…..
Adaugă un comentariu martie 4, 2011
