just you….
mai 23, 2011
zjullya
Suferi în tăcere atunci când nu vrei să tulburi apele din jurul tău cu furtuna visului… Globul de cristal în care îţi păstrai castelul este acum deshumat printre fulgii de zăpadă, de plastic şi frigul apei ce-i animă. Suferi în tăcere când laşi paharul nevărsat şi îţi spargi mintea în cioburi ce te dor, te zgârie… Ca dintr-o ţigară tragi vorbe cu venin şi le ţii în piept… fumul gros prin piele vrea să-ţi iasă. Nu respiri, doar mori puţin în cancer de oase putrede, fisurate de greutatea păcatelor ce nu te mai strigă pe nume. Paşii tăi ucid nimicul cu călcâiul apăsat spre iad… Parcă eşti metal, ai ţinut în tine ca o pâlnie-nfundată ploi şi plânsete, ţipete şi fulgere. Nicio picătură ruginită nu se va scurge, căci suferi în tăcere numai tu. Afară e zgomotul.
Entry Filed under: cu mintea-ncolturi
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to comments via RSS Feed
